vineri, 15 decembrie 2017

Living in courage

Recently a friend asked me to write a few words about courage. It was a very appropriate moment to meditate upon a virtue that is reserved for the heroes of the world.

Is courage only the outfit of those who take heroic acts, in front of whom the whole bows? It is not the case. Anyone could decorate their life with adornments of courage, when we renounce to cowardice and fear. It is an option that we have at every turn of the sophisticated path in our life that is full of the challenges.

What is courage? Is it the source of invincibility? Or its result?  It is both. If you allow yourself to have courage you become invincible, and if you learn to become tangent with the divine invincibility, courage will blossom again and again in your heart.

Maybe you ask me what courage is. I do not want to search definitions and theories in dictionaries in order to give an answer. I seek a description in my heart that is confirmed by life and angels: courage is something that helps you not to move aside when you are confronted by your fears, to look them into their face and walk forward on the path of life smiling with joy.  Courage does not mean the absence of fear. Courage is that inner strength that shows how to go around fear when it appears, how to understand it, how to avoid it and then act without being influenced by it.

We were born as human beings and for this reason we showed courage even before we were born, whether we want to believe it or not. I think you agree with me: being human is not simple at all. As Seneca put it: “Sometimes even the fact that you live is an act of courage.”

You must have courage to incarnate to a planet where people still kill for power, where they forget the principles and they break them unscrupulously in order to obtain what they want, and love is easily left behind by the personal desires and comfort. A world where falsity is promoted and sought, where almost everything has the tendency to make one drifted apart from one’s soul, spirit, and the Highest, a world where the divine values are inversed, where money is recognised as a god, though in reality it is only a false convention. Even the simple fact that we are here, on Earth, shows that we carry in our encrusted being the seal of courage.

Every single day of our life asks for courage. We live thousands and thousands of moments of courage each day. The courage to entrust the heart of others while bearing the risk of being disappointed or abandoned. The courage to forgive, to smile and go forward, even when these things already happened. The courage to remain in love and dream about the ideals that might only be fulfilled by the ones who come after you. The courage to go against the current or be different than the majority. The courage of saying no, when we are imposed to say yes. To lead a pure life in a dirty world. The courage to be good and sweet in a bitter world.

The courage is based on trust. While writing these lines I am on an airplane travelling to Germany with 200 people. All these people found the courage to fly on an object that is piloted by a stranger, to fulfil what they proposed. All of them invested trustfully in a person whom they have not even seen before. And we often do this in our daily life: we live in courage, we live in trust, even if we are not aware of it.

What makes you to get out of bed every morning, even if sometimes life carries you in the shadows and it is not what you would like? It is the courage to pass through the darkness having the hidden faith that in the end you will find the light. All of us had such shady and dark moments, so as afterwards we could enjoy even better the illuminating peace and beauty.

You must believe that there is something higher than your own powers for facing the difficulties, the bad, the opposition, the indifference or repulsion. Even if you do not know how to express what you think exactly, the source of this belief is deeply imprinted in you. Every moment when you rise from the bed and smile to life is an act of courage and faith. In any battle we can get hurt, kneeling down, sometimes even destroyed. Nevertheless, everything that truly matters is how we deal with all these. As a victim or as a hero? It is our choice. Therefore, I propose to you the following exercise: "imagine that you are already dead. What would those who knew you write on the frontispiece of your grave? Hero or coward? Act in such a way that inspires the ones who come after you. Live life with your eyes wide open, full of courage and benevolence."

I learned from life that everything that comes to me has a meaning, a lesson, a mystery that awaits to be discovered, explored, understood. I liked a reply from a movie very much that sounds like this: "Sometimes when you lose, in fact you win." I had this feeling many times that life wants to take something from me and it hurt every time. Yet, I learnt to accept the surprises of life, though they are not always attractive and enchanting. If you learn to detach from the ephemeral human connections and find the courage to say yes to the life that awaits you, then that apparent loss can become the source of an even greater and more profound gain. It is important that you do not run or remain in the self-pity of a wounded clouded sky, but you rise courageously with your head up, towards the sky that hides the rainbow. To seek the colours that are hidden in each challenge, disappointment and sorrow, which also hide a certain transformation.

Living in courage means to accept every opportunity in life with candour, to embrace it as something precious, letting it to make you better, more authentic, closer to who you truly are. Living in courage means to say what your heart whispers so you can sustain the affirmations and live according to your ideals, even if you are judged, accused or critiqued by those who do not want to understand or accept you. To love the hand of someone who made you kneel down today, because they showed you what are your limits that you will surpass tomorrow so you rise higher and higher. To face fear as a good friend that shows your weak points to be aware of, but you do not let them define your life, yet only to accompany you on the tortuous  paths of the inevitable and continuous transformation.

Therefore ... let's live our life in courage!

joi, 30 noiembrie 2017

A trăi în curaj


Zilele trecute o prietenă m-a rugat să scriu câteva rânduri despre curaj. Un moment potrivit să meditez la o virtute rezervată eroilor lumii.

Este oare curajul doar apanajul celor care dau dovadă de acte eroice în fața cărora întreaga lume se înclină? Nicidecum. Oricine poate să își garnisească viața cu podoabe de curaj. Atunci când renunță la lașitate și frică. Este o opțiune pe care o avem la fiecare cotitură a drumului alambicat și plin de provocări al vieților noastre.


Ce este curajul? Este sursa invincibilității? Sau rezultatul ei? Și una și alta. Dacă îți permiți să ai curaj devii invincibil, iar dacă vei învăța să devii tangent la invincibilitatea dumnezeiască, curajul va înflori iar și iar în inima ta.

Poate mă întrebi ce este curajul. Nu vreau să caut prin dicționare definiții și teorii ca să dau un răspuns. Caut în inima mea o descriere înscrisă de viață și îngeri: Curajul este acel ceva care te ajută să nu te clintești atunci când îți înfrunți fricile, să le privești drept în față și să mergi mai departe pe drumul vieții zâmbind cu bucurie.

Curajul nu înseamnă absența fricii. Curajul este acea putere interioară care îți arată atunci când frica apare cum să o ocolești, să o înțelegi, cum să o eviți și să acționezi apoi fără a te lăsa influențat de ea.
Ne-am născut oameni și pentru aceasta am dat dovadă de curaj înainte de a ne naște, fie că vrem să credem aceasta sau nu. Cred că ești de acord cu mine: a fi om nu este deloc simplu. Așa cum spunea Seneca: „Uneori, chiar și să trăiești e un act de curaj.”

Trebuie să ai curaj să te încarnezi pe o planetă unde oamenii încă ucid pentru putere. Unde oamenii își uită principiile și fără scrupule calcă peste ele pentru a obține ce vor. Unde iubirea este lăsată prea ușor în urma dorințelor și confortului personal. O lume în care falsitatea este promovată și căutată și în care aproape totul tinde să te îndepărteze de suflet, de spirit și de Preaînalt, o lume în care valorile divine sunt inversate, în care banul este recunoscut ca un zeu, deși în realitate este doar o falsă convenție. Chiar simplul fapt că ne aflăm aici, pe pământ, arată că purtăm în ființa noastră încrustată pecetea curajului.

Fiecare zi pe care o trăim ne cere curaj. Trăim mii și mii de clipe de curaj în fiecare zi. Curajul de a-ți încredința inima unei alte persoane cu riscul că ar putea să te dezamăgească sau să te abandoneze. Curajul de a ierta, a zâmbi și a merge mai departe, chiar și atunci când aceasta deja ți s-a petrecut. Curajul de a rămâne în iubire și a visa la idealuri pe care poate doar cei ce vor veni după tine le vor împlini. Curajul de a merge împotriva curentului sau de a fi altfel decât majoritatea. Curajul de a spune nu, atunci când ți se impune să spui da. De a trăi curat într-o lume murdară. Curajul de a fi bun și dulce într-o lume amară.

Curajul se bazează pe credință. Acum când scriu aceste rânduri mă aflu într-un avion împreună cu alte 200 de persoane, călătorind spre Germania. Toți acești oameni și-au găsit curajul de a zbura cu un obiect pilotat de un necunoscut, spre a împlini ce și-au propus mai departe. Toți acești oameni l-au învestit cu încredere pe un om pe care nici nu l-au văzut măcar. Și facem deseori aceasta în viața de zi cu zi: trăim în curaj, trăim în credință, chiar dacă suntem sau nu conștienți de toate acestea.
Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață, chiar dacă uneori viața te poartă prin umbre și nu este chiar ceea ce ți-ai dori ? Este curajul de a trece prin întuneric având credința ascunsă că la capăt vei găsi lumina. Cu toții am trecut prin momente umbroase și întunecate, pentru ca apoi să savurăm și mai mult pacea și frumusețea iluminate.
Trebuie să crezi în ceva mai presus de forțele proprii pentru a înfrunta greul, răul, opoziția, indiferența sau respingerea. Chiar dacă nu știi să exprimi exact în ce crezi, sursa acestei credințe este adânc împlântată în tine. Fiecare clipă în care te ridici din pat și zâmbești vieții este un act de curaj și credință. În orice luptă am fi, putem fi răniți, îngenunchiați, uneori chiar răpuși. Totuși ceea ce contează cu adevărat este cum înfruntăm toate acestea. Ca o victimă sau ca un erou? Este alegerea noastră. De aceea, îți propun să faci un exercițiu: imaginează-ți că deja ai murit. Ce ar scrie cei care te-au cunoscut pe frontispiciul mormântului tău? Erou sau laș? Fă astfel încât să lași celorlalți o urmă care să îi încânte. Trăiește-ți viața cu ochii larg deschiși, plin de curaj și voie bună.

Am învățat de la viață că tot ce vine spre mine are un înțeles, o lecție, un mister ce abia așteaptă să fie sondat, explorat, înțeles. Mi-a plăcut foarte mult o replică dintr-un film care spune așa: Uneori atunci când pierzi, de fapt câștigi.”  Am avut de multe ori acest sentiment că viața vrea să îmi ia ceva și de fiecare dată a fost dureros. Dar am învățat să accept surprizele vieții, deși nu sunt mereu atrăgătoare și încântătoare. Dacă înveți să te detașezi de legături omenești efemere și îți regăsești curajul de a spune da vieții care te așteaptă în față, acea aparentă pierdere poate să devină sursa unor câștiguri mai mari și mai profunde. Important este să nu fugi sau să rămâi în deplângerea rănilor unui cer înnorat, ci să-ți ridici cu curaj privirea mai sus, spre cerul ce ascunde curcubeul. Să cauți culorile ce se ascund în fiecare provocare, în dezamăgiri și tristeți ce ascund o sigură transformare. 

A trăi în curaj înseamnă să primești cu candoare fiecare oportunitate a vieții, să o îmbrățișezi ca pe ceva prețios și să o lași să te facă mai bun, mai autentic, mai aproape de ceea ce ești cu adevărat. A trăi în curaj înseamnă să spui pe gură ceea ce inima îți șoptește, să poți apoi să îți susții afirmațiile și să trăiești conform cu idealurile tale, chiar dacă ești judecat, acuzat sau criticat de cei ce nu vor să te înțeleagă sau să te accepte.  Să iubești mâna celui care te-a îngenunchiat azi,  pentru că ți-a arătat care îți sunt limitele pe care le vei depăși mâine căci așa vei fi mai mult și mai presus. Să privești frica ca pe un prieten bun care îți arată punctele slabe asupra cărora să te apleci, dar pe care să nu îl lași să îți creioneze viața, ci doar să te acompanieze pe cărările întortocheate ale transformării inevitabile și continue. 

Așadar... fie să ne trăim viețile în curaj!

duminică, 28 mai 2017

Înfățișări la Lumea de Dincolo



De foarte curând am condus-o către întâlnirea cu lumea de dincolo pe Mădă, o prietenă foarte apropiată și iubită a sufletului meu. Zâmbetul ei optimist, pe care l-a păstrat până în ultimele clipe, mi-a bucurat de multe ori călătoria prin lumea această întortocheată. Pe lângă durerea inerentă unei separări fizice bruște, evenimentul acesta, pe care nu îl voi lăsa niciodată pradă uitării, a devenit și prilejul unei contemplări profunde asupra vieții și morții. Încă o dată mi-am dat seama că trăim ca și când am fi nemuritori. Și aceasta nu ar fi deloc grav dacă am învăța să fim cu adevărat nemuritori, ancorându-ne complet în Realitatea dumnezeiască neschimbătoare, unică și inefabilă.  Și totuși majoritatea dintre noi suntem supuși aceluiași ciclu nemilos al timpului care transformă și purifică, care ne prinde în iluzia că suntem separați, mici, limitați, neputincioși. În fața morții ne intimidăm, ne lăsăm cuprinși de frică și uităm plenitudinea frumuseții conștiinței Supreme care ne inundă clipă de clipă. În fața morții facem alegeri esențiale care ne pot înălța sau ne pot coborî, alegeri care marchează ca niște jaloane fundamentale un destin de ființă efemeră sau un destin cucerit de eternitate. Mi-am pus probleme pe care cred că și le-au pus mulți alții înaintea mea: În fața morții cum să facem să alegem cea mai bună variantă, cum să facem alegerile inspirate de fiecare dată? Dacă viața este o treaptă a cărei direcție ne îndreaptă spre ceea ce continuăm după moarte, cum să avem siguranța unei direcții mereu ascendente și înălțătoare? 

Cred că fiecare alegere pe care o facem în viață – oricât de neînsemnată ar părea - ne determină și ne influențează alegerea finală. Toată viața, cu toate emoțiile pozitive sau negative, cu bucurii sau supărări, cu lecțiile învățate sau eșuate exercită o influență și conferă semnificații profunde acelui ultim moment  în fața căruia ne vom înfățișa cu toții. 

În perioada când Mădălina își făcea ultimele alegeri au apărut și în viața mea oportunitățile unor alegeri importante. Am înțeles că ceea ce aleg acum va aduce rezultate ce se vor face vizibile în clipa trecerii mele Dincolo. Deși însoțite de frământări și uneori de lacrimi, cărările pe care viața mi le-a deschis mi-au arătat cum să iert, cum să ofer mai mult decât să aștept, cum să laud mai mult decât să critic, cum să iubesc mai mult decât să judec, cum să caut mai mult înțelepciunea lui Dumnezeu decât pe cea umană. Am învățat că iubirea face să pălească umbrele caricaturale ale egoului și să găsesc în inima mea pacea și bucuria a ceea ce mereu este neschimbător, perfect, mereu bun și etern. Murim în fiecare moment pentru ceea ce este vechi și limitat și renaștem iar și iar pentru ceea ce ne face să fim mai buni, mai iubitori, mai înțelepți.
Ca și acum, m-am mai intersectat de câteva ori în viață cu moartea. Sub diverse forme. Și așa am învățat  că moartea nu are cum să fie o aneantizare a ființei așa cum susțin unii, ci doar o trecere către o altă Viață plină de mistere. Este o trecere obligatorie tuturor. Esențială este atitudinea noastră în fața acestei clipe de fiecare dată surprinzătoare. Unii o acceptă umili ca pe ceva ineluctabil. Alții i se opun și se contractă, se înfricoșează și uită de sine. Cei care au cunoscut câte ceva din tainele vieții, se apropie cu sfială și acceptă o voință universală mai presus de dorințele și atașamentele personale. Am întâlnit și ființe fericite care au reușit să se apropie cu grație de linia de demarcație a tărâmurilor de dincolo fără însă a face pasul final. S-au întors apoi să ne spună poveștile lor ce sunt mereu cutremurătoare și vorbesc despre puterea unei credințe de nezdruncinat. În fața momentului morții, pierduți în frici și în cețurile îndoielii și ale deznădejdii, unii se simt singuri uitând de aripile îngerilor care se oferă spre a-i înălța sau de îndrumările înțelepte ale ghizilor spirituali de aici și de dincolo... Altora le rămâne credința pe care au cultivat-o toată viața ca pe o floare ce în aceste finale clipe dă roade minunate. Acestor puțini oameni moartea le apare ca o mână întinsă spre infinit. Ca o împlinire inevitabilă a iubirii de Dumnezeu crescute cu sârg și stăruință. 

Nu știu să judec aceste treceri sau să le pun etichete, caut doar răspunsuri care să lumineze peregrinarea prin această lume.  Ar trebui oare să învățăm să murim? Cu siguranță că da. Dacă mori înainte să mori, nu mai mori niciodată.” Așa spun înțelepții. Și cu siguranță este cea mai bună variantă, cea mai bună alegere. Să lăsăm conștient să moară tot ce este efemer și limitat, să ne transcendem egoul cu atașamentele, dorințele și pasiunile aferente. Să iubim atât de mult încât să putem ierta și cele mai mari greșeli. Să ne topim în bucuria regăsirii de Sine și să renaștem iar și iar întru lumina Spiritului Divin cel pur și etern, sfios ascuns în inimile noastre. Să-l revelăm în plinătatea lui și să strălucim în splendoarea conștiinței divine.

De ce însă lumea ocolește să se gândească la această trecere atât de importantă care ne va purta la un moment dat dinspre această lume către tainele lumilor necunoscute de Dincolo? De ce căutăm atât de mult bucuriile acestei lumi, uitând splendoarea lumilor nevăzute? Oare nu ar trebui să fim oricând pregătiți, chiar dacă îngerul morții ne va da întâlnire mai devreme sau mai târziu? Știm atât de puține lucruri despre moarte... Alergăm o viață întreagă după realizări care să conteze, omitem însă de multe ori esențele care poartă parfumul veșniciei. De aceea, în fața examenului final al vieții mulți dintre noi ne prezentăm nepregătiți. Tu te simți pregătit/ă?

joi, 20 iunie 2013

Renunță la perfecționism (II)

Eșecurile fac parte din drumul spre perfecțiune

De multe ori gândirea perfecționistă poate eroda stima de sine, deoarece perfecționiștii tind să adopte stilul de gândire „totul sau nimic” atunci când își evaluează performanțele. Dacă o perfecționistă eșuează într-o sarcină – să zicem că ia o notă mică la un test – ea tinde să lărgească sentimentul neputinței, al eșecului astfel încât să includă nu numai testul, ci și tot ceea ce crede despre ea însăși.

Perfecționistele sar repede de la ideea „azi nu mi-a ieșit ce mi-am propus” la „nu sunt bună de nimic”. De aici apare o luptă crâncenă cu stresul care e bun prieten cu tristețea, frustrarea, dezamăgirea și depresia.

Eșecurile fac parte din drumul spre perfecțiune, dar nu ne definesc în totalitate. Sunt doar pași pe drumul evoluției noastre. Fiecare eșec ne învață o lecție și ne ajută să creștem. De aceea se spune că „ceea ce nu ne doboară ne face mai puternici”.

Abandonează lupta cu problemele și bucură-te de viață
Perfecționistele au așteptări nerealiste în ce privește situațiile stresante. Ele cred că dacă depun eforturi imense pentru a găsi soluții la problemele lor, stresul va dispărea complet. În realitate stresul este întreținut tocmai de eforturile continui de a fi totul perfect.

Adevărata soluție în acest caz este relaxarea. Învață să te relaxezi și să accepți viața cu urcușurile și coborâșurile ei. A deveni profund relaxată poate cere mult exercițiu pentru că unora le este greu să se abandoneze, dar este o deprindere care merită efortul de a fi învățată. Important este să nu te preocupe gândul de a o face perfect. Chiar dacă reușești să te relaxezi chiar și numai preț de câteva minute, efectele le vei resimți imediat.

Renunță la a trăi într-o lume ideală. Această lume nu există decât în mintea ta. Adu-ți cât mai des mintea în prezent. Nu o mai lăsa să zburde în viitor, acolo unde tu vezi totul roz bonbon și absolut perfect. Prezentul are multe culori, dar atunci când înveți să îl accepți și să te bucuri de el așa cum e, ai toate șansele să te numeri printre persoanele fericite.

Yoga te ajută să scapi de stresuri și nemulțumiri

Multe dintre femeile perfecționiste cu care am vorbit, spun că yoga este o barcă de salvare care le ajută în perioadele stresante și dificile. De obicei, recomand Hatha yoga pentru că este blândă și accesibilă tuturor.

Conștientizarea efectelor energetice ale posturilor yoga te ajută să te ancorezi în prezent și să te umpli cu bunăvoință și mulțumire se sine. Exercițiile yoga dacă le practici zilnic te ajută să îți întinzi și să îți relaxezi mușchii și reduc oboseala și stresul. Înainte de culcare, tehnicile ușoare de respirație și de meditație te ajută să lași la o parte problemele zilei și să te liniștești foarte profund. Yoga restabilește echilibrul dintre minte și corp, îți calmează mintea, te regenerează și te aduce mai aproape de fericire. Practicând yoga înțelegi că doar atunci când ai acces la spiritul tău divin, la esența luminii divine din inima ta toate problemele se topesc cu adevărat. 

vineri, 14 iunie 2013

Renunță la perfecționism (I)

Folosește perfecționismul pentru a te regăsi spiritual

Toți filosofii vorbesc despre perfecțiune. Este o tendință importantă a ființei umane, datorită căreia majoritatea oamenilor își doresc să fie cei mai buni, dacă este posibil chiar perfecți. Intenția acestei căutări este foarte bună, briliantă chiar, căci ascunde de fapt căutarea profundă a omului pentru rădăcinile sale divine, perfecte. Doar reîntoarcerea la conștiința divină ultimă aduce acea împlinire completă a sufletului uman, acea perfecțiune căutată cu atâta ardoare.

Marii sfinți și maeștri spirituali vorbesc despre căutarea spirituală interioară urmată de revelarea esenței divine percepută ca o recunoaștere a propriei apartenențe la Perfecțiune, Lumină, Conștiință și Extaz. Atunci când se pierde legătura acestei căutări cu sursele primordiale divine, ea se exteriorizează și astfel apare o tendință spre perfecționism. Umanizată și rămasă într-o zonă superficială, această căutare inconștientă, fără direcție și fără împlinire reală este de cele mai multe ori urmată de o continuă nemulțumire și frustrare.

Relaxează-te și treci dincolo de perfecționism
De câte ori te-ai surprins că vrei să fii mai bună, mai exactă, mai eficientă sau mai frumoasă? De câte ori te-a nemulțumit ceea ce ai, ceea ce ești sau ceea ce faci? Probabil că de multe ori . Cu cât mai mult, cu atât te apropii mai mult de profilul unei persoane perfecționiste.  Perfecționiștii caută să facă totul foarte bine, cel mai bine chiar, acasă, la serviciu, în familie, peste tot. Această dorință a lor îi face să fie stresați și grăbiți, preocupați și nemulțumiți.

Te recunoști și tu în această descriere? Crezi că într-o anumită măsură ești și tu perfecționistă? Dacă da, atunci oprește-te pentru câteva minute.

Pasul numărul unu: închide ochii și vezi ce se ascunde în spatele acestei dorințe de a fi sau de a face totul perfect. Relaxează-te și caută să afli răspunsul cu inima, nu cu mintea. Și nu căuta cel mai bun răspuns… Lasă răspunsul să răsară din sufletul tău. Astfel te vei relaxa și te vei înțelege.

Pasul numărul doi este să accepți că trăim cu toții într-o lume imperfectă, în care imperfecţiunea este chiar calea de a ajunge la Perfecțiune. Relaxează-te și mai mult. Întreabă-te câte persoane perfecte cunoști? Dacă cumva crezi că șefa ta sau vreuna dintre prietenele tale par a fi perfecte, să știi că sunt tot atât de aproape de perfecțiune ca și tine însăți. Cu toții suntem în esență perfecți. Problema este că am uitat asta și acum facem eforturi să fim perfecți. De fapt, aceste eforturi ne scot din noi înșine și ne îndepărtează de la ceea ce suntem cu adevărat.
Ceea ce ai de făcut este doar să accepți totul așa cum este. Îmbrățișează lumea, oamenii, întregul univers. Zâmbește vieții și bucură-te.

vineri, 17 mai 2013

Succes și fericire pentru tine












Succesul vine din noi


Începi o nouă zi. Pleci la drum. Ai un examen. „Succes!“ - este urarea care îți însoţeşte întotdeauna primul pas.

Vrei să-l ai din plin, în dragoste, în carieră, în evoluţie…  în viaţă. Conform principiului rezonanţei, activ şi continuu prezent în univers, îţi doreşti succesul, pentru că deja îl cunoşti. Doar că tu crezi că ţi-l doreşti, deoarece îţi lipseşte.

Vestea bună este că atunci când ceva pare că lipseşte, ei bine, nu e chiar aşa.
Universul este complet. Nu există lipsă în Univers. Ideea de lipsă este doar o iluzie pe care noi o percepem deseori ca fiind realitate.

Ca femei credem că avem multe nevoi. Avem nevoie de un bărbat, sau de o carieră, avem nevoie de bani, de ceva, de orice... pentru a ne simți fericite.  Femeia,  mai mult decât bărbatul, trăiește această iluzie a nevoii, pentru că ea crede că are nevoie să graviteze în jurul a ceva. Nevoia aduce ideea unei lipse, a ceva ce lipseşte sau nu există. Or, la nivel fundamental, lipsa este inexistentă în univers şi la fel şi nevoia. Trăim în continuu într-un univers plin, complet, atotcuprizător. Nevoia este doar o reprezentare ficțională a minţii noastre care percepe Realitatea printr-un filtru pe care singură şi-l aplică.

Avem cu adevărat nevoie de ceva anume pentru a fi fericite? NU. Fericirea nu este o urmare sau un rezultat al anumitor condiții, ea există în mod continuu în Univers, pentru că fericirea absolută, beatitudinea este fundalul manifestării, este starea naturală a întregii creaţii. Nu ne trebuie nimic in mod expres pentru a fi noi însene sau pentru a fi ceea ce suntem deja.

Universul nu cere rezultate anume pentru că universul însuși este un rezultat. Dumnezeu nu are nevoie de nimic. El nu urmăreşte rezultate. Nu este El cel care dă naștere rezultatelor? Dumnezeu este prezent în noi, iar atunci când ne simțim conectate la El sau în comuniune cu El, orice nevoie dispare, pentru că atunci ne conectăm cu Totul, avem Totul, devenim Totul.

Dacă totuși te confrunți cu ideea unei lipse și cauți în exterior să-ți împlinești nevoile, e bine să știi că orice împlinire reală și continuă o vei găsi în interiorul tău și nu în exterior. Ceea ce cauţi este mult, mult mai aproape de tine decât ai crede. Focarul rezonant se află în interior: tu eşti cea care atrage sau nu succesul.

Mul
te dintre noi ne-am obişnuit să credem că odată ce realizăm suficient, acumulăm suficient, primim suficientă recunoaştere - succesul ne va fi servit pe tavă. Din nefericire însă majoritatea consideră că suficientul nu e niciodată suficient. Clipa în care înţelegem că adevărata reuşită nu este undeva afară, în lume, ci chiar în noi însene, poate fi bulversantă, dar are efectele unei străfulgerări iluminatorii.

Să dăm un extemporal. Luaţi un pix şi o foaie de hârtie: „Definiţi succesul“.

Dacă răspunsul cuprinde noţiunile: realizări materiale, posesiuni, carieră, relaţii - atunci succesul este o comoară, da, însă aflată undeva în afară. Iar asta e ca şi cum am urca pe o scară înaltă, pentru a constata, în vârf, că am sprijinit-o pe peretele greşit.
Sunt multe persoane care deja au obținut succese materiale și care totuși au ales calea drogurilor sau a alcoolului. De ce? Pentru că realizările materiale nu îți aduc la modul real acea împlinire pe care o aștepți. Adevărata împlinire apare în suflet și este mult mai complexă pentru că este de fapt un succes al propriei noastre ființe care se cunoaște pe sine însăși și care începe să aibă acces la tainele universului.

Ce e de făcut? E cazul să ne modificăm viziunea, să redefinim reuşita, să înţelegem că împlinirea este o stare interioară, pe care
e necesar să învăţăm să o recunoaştem în noi însene.

Astfel, periplul către succes devine o călătorie fără distanţe, în noi în
sene. Tot ce avem de făcut este să îndepărtăm iluziile care acoperă într-un ambalaj prea sofisticat aptitudinea noastră firească de a reuşi. Succesul vine din noi, nu ni-l pune nimeni la dispoziţie. Putem dobândi orice stare sau lucru la care reuşim să ne gândim intens şi în care credem cu tărie.

Lasă lucrurile bune să se petreacă


Această atitudine interioară se învaţă. Descope jumătatea plină a paharului, viziunea încrezătoare şi optimistă. Să ne modificăm modul în care ne percepem propria viaţă. Să nu ne focalizăm pe probleme şi obstacole la tot pasul, să avem încredere în momentul prezent și în viitorul care ne așteaptă.

Să învăţăm să privim lumea prin prisma şansei, a necesităţii, a sincronicităţilor. Să lăsăm lucrurile bune să se petreacă, relaxa
te, detaşate, mulţumite. Cheia este rezonanţa: căutăm motive să avem succes, le vom găsi; căutăm motive să nu avem succes, le vom găsi şi pe acestea. Universul ne răspunde mereu la frecvența de vibrație pe care o emitem, cu acceași vibrație. Deci fericirea și succesul se află mereu în mâinile noastre.

Redescoperă copilul din tine. El a fost mereu încrezător și optimist. Un cunoscut scriitor contemporan spunea: „Am căutat multă vreme un bebeluş sceptic, dar nu l-am găsit.“ Copilăria are acces la realitate, mai mult decât ne dăm seama, chiar dacă nu o conștientientizează sau nu o înțelege.

Renunţă la ideile false
Superlativele lui «a face» şi «a avea» înseamnă succes deplin.
Pentru unii însă niciodată nu e de ajuns. Mulți oameni sunt mereu nemulțumiți și nerecunoscători, chiar dacă au mai mult decât alții au visat vreodată. Pe aceşti oameni îi poţi recunoaşte cu uşurinţă. Sunt permanent ocupaţi şi în căutare de „mai mult“.

Pentru alții succesul este relativ; valoarea lui se descoperă când se compară cu al celorlalţi. Ei sunt cei care se ghidează după şablonul câştig/pierdere şi par să fie mereu în competiţie. Îi vezi rareori bucuroşi sau senini.

Dacă te recunoști într-unul dintre aceste profile, renunță la nemulțumiri și alege să spui „mulțumesc” pentru ceea ce ai și pentru ceea ce ești. Aceasta este atitudinea care aduce cu adevărat succesul, fericirea și libertatea interioară.











marți, 14 mai 2013

Undele cerebrale şi stările de conştiinţă



Maurice Barry Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles (UCLA) consideră creierul un organ dinamic şi foarte plastic – adică un organ care se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Sterman a arătat, prin experimente ştiinţifice riguroase, că neuronii  se află acolo unde mintea întâlneşte trupul.
El a arătat că prin simpla ghidare a modului în care cineva gândeşte se poate schimba structura ţesutului cerebral, ca mod de interconectare a celulelor nervoase şi ca densitate de celule. Prin simpla învăţare a unei persoane cum anume să abordeze anumite direcţii, s-a observat faptul că creierul este capabil de o transformare profundă.
Oameni cu una din cele mai severe probleme, epilepsie refractară, au putut fi învăţaţi să se vindece singuri, prin urmărirea propriilor unde cerebrale. Acest aspect dovedit ştiinţific susţine faptul că orice obişnuinţă bună în gândire ne aduce numai beneficii, întrucât permite o reorganizare extrem de armonioasă a structurii la nivel cerebral.

Informaţiile care provin de la simţuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezenţa anumitor substanţe specifice şi concentraţia lor).

Toate părţile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici „staţii" electrice – neuronii. Membrana lor prezintă pe faţa externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou şi din nou, sub forma a ceea ce se numeşte „potenţial de acţiune”. Acesta călătoreşte apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni şi dendrite, până la alţi neuroni. Celulele nervoase acţionează la unison pentru a genera gânduri şi mişcări, iar informaţia se răspândeşte prin reţele foarte fine, între diferitele părţi ale creierului şi spre organele de acţiune.
Cum anume informaţia cuprinsă în gând este codificată în această sui generis „supă electrochimică", rămâne încă un mister pentru oamenii de ştiinţă, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieţii. Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – nişte pulsaţii electrice cu diferite frecvenţe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf (EEG), cu ajutorul unor electrozi plasaţi pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni.
S-a observat că undele cerebrale sunt de cinci tipuri: alfa, beta, gama, delta şi theta. Cercetătorii au stabilit anumite corespondenţe între diferitele stări ale fiinţei umane şi caracteristicile activităţii electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor cerebrale care apar în fiecare stare.

Caracteristici generale ale undelor cerebrale


Undele beta. Când creierul generează cu precădere unde beta, a căror frecvenţă este de aproximativ 13-30 Hz, este vorba de ritmul din starea de veghe: creierul se focalizează preponderent asupra lumii din afara sa sau rezolvă probleme concrete, specifice.

Undele alfa. Când undele creierului încetinesc, ajung la un ritm mai coerent, şi poate fi văzut pe EEG un model ca o freză cu dinţii regulaţi, de 8-12 Hz. Aceste unde sunt prezente adesea când creierul este alert, dar nefocalizat, şi majoritatea oamenilor pot genera unde alfa atunci când au ochii închişi, chiar dacă şi numai pentru o secundă sau două. Frecvent, undele alfa sunt asociate cu starea de relaxare şi de calm.

Undele theta. Când starea de calm şi relaxare alunecă către somnolenţă, creierul trece la unde mai lente şi mai ritmice, cu o frecvenţă de 4-7 Hz. Oricine poate genera acest gen de unde, cel puţin de două ori pe zi: în acele momente pasagere când trecem de la starea de veghe la somn şi când trecem de la somn înapoi la starea de veghe. Starea theta este însoţită de imagini neaşteptate, imprevizibile, asemănătoare viselor, dar foarte vii (cunoscute sub numele de imagini hipnagogice). Adesea, aceste imagini surprinzător de reale sunt însoţite de amintiri intense, în special amintiri din copilărie. Undele theta oferă acces la subconştient, la reverie, la vizualizarea benefică, revelaţii neaşteptate, inspiraţie creatoare. Este o stare misterioasă, derutantă, cu un potenţial creator înalt şi chiar iluminatoare, dar experimentatorii au întâmpinat dificultăţi când au vrut să o studieze, pentru că este foarte greu de menţinut, oamenii având tendinţa de a adormi imediat ce încep să genereze cantităţi mari de unde theta.

Undele delta. Având o frecvenţă extrem de scăzută (0,5-4 Hz), undele delta sunt produse în timpul somnului profund fără vise. Prezenţa lor este cel mai adesea asociată cu procesul complet şi amplu al regenerării fizice şi al refacerii ori menţinerii sănătăţii.


Undele gamma. Sunt unde cu frecvența între 30-100Hz, ce marchează probabil legăturile grupurilor neuronale în vederea comunicării dintre diferitele părți ale creierului. Sunt asociate cu prelucrarea stimulilor ce conțin un anumit sens, cu anumite procese cognitive și realizarea unor funcții motorii.

Îți poți controla stările psiho-mentale controlând undele cerebrale
Joe Kamiya - profesor la Universitatea Chicago, consideră că oamenii nu pot fi văzuţi doar ca o aglomerare de gene şi răspunsuri la stimuli externi. El consideră că fiinţa umană are, sau poate dobândi cu adevărat, controlul deplin şi conştient asupra propriei activităţi cerebrale.

El a schiţat un experiment pentru a afla dacă cineva poate diferenţia, prin percepţie corectă, între diferitele unde cerebrale ale creierului său. Persoana care l-a ajutat l-a acest experiment a fost Richard Bach. Acesta a fost plasat într-o cameră întunecată, cu electrozi amplasaţi în partea posterioară stângă a capului. Joe Kamiya îi urmărea pe electroencefalograf activitatea cerebrală.

Se emiteau diferite tonuri sonore şi se urmărea răspunsul de unde cerebrale. R.Bach era întrebat ce tip de unde erau, prin perceperea obiectivă a stării sale. La început a recunoscut corect doar jumătate din răspunsuri. Kamiya îi recomandase să fie atent la starea care apare în concordanţa cu undele cerebrale ca răspuns la tonurile emise. În a treia zi de  testări, Bach ajunsese să recunoască corect în 85% din cazuri ce unde cerebrale emitea creierul său. În foarte scurt timp, Bach a ajuns un adevărat maestru al detectării tipului de unde pe care le emitea creierul său.

A doua parte a experimentului a constat în intrarea la voinţă a subiectului în stare alfa: când clopoţelul suna o dată, R.Bach intra la voinţă în stare alfa. Dobândise capacitatea chiar de a varia de la frecvenţa alfa cea mai joasă la cea mai înaltă. A fost primul experiment controlat care a demonstrat că undele cerebrale, considerate a fi involuntare, pot fi obiectul controlului voluntar.

Astfel s-a lansat domeniul biofeedback-ului undelor cerebrale. Biofeedback-ul sau neuro-feedback-ul  este ştiinţa prin care oamenii pot învăţa cum să îşi controleze activitatea cerebrală, cu ajutorul unui aparat care obiectivează tipul de unde cerebrale predominant într-un anumit moment. 

R.Bach spunea că simţea că este în stare alfa când orice imagine din mintea sa dispărea şi când îşi imagina muzica unei orchestre. Alţi subiecţi spuneau că stările asociate undelor alfa apăreau atunci când lăsau mintea liberă, sau când îşi simţeau bătăile inimii, sau când nu mai gândeau.
Testele realizate de Elmer Green prin înregistrarea activităţii cerebrale a unui yoghin în timpul meditaţiei, au arătat că aceasta era caracterizată de apariţia spontană a undelor alfa. De asemenea s-a observat că acesta putea să se „mişte” rapid între diferitele frecvenţe cerebrale. Această flexibilitate este un semn distinctiv al fiinţelor cum ar fi sfinţii şi yoghinii, după cum au arătat testele realizate de Green.
Poate nu toate fiinţele umane sunt înclinate să practice meditaţia yoghină, dar există posibilitatea să înveţe să îşi controleze activitatea cerebrală, prin biofeedback, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.






luni, 22 aprilie 2013

Să atragem ce ne dorim



Prin rezonanţă atragem sau respingem

Fiecare dintre noi este un rezervor de energie cu o anumită  frecvenţă de vibraţie dominantă. Suntem ca un instrument telegrafic. Ce fel de mesaje  transmitem către cei din jurul nostru clipă de clipă? Suntem noi deja o personalitate pozitivă pentru ca să atragem o altă personalitate pozitivă?
Femeile împăcate cu ele însele, care se iubesc pe sine şi se acceptă aşa cum sunt atrag ca un magnet simpatie, admiraţie şi iubire. Pentru că în  Univers  funcţionează „legea atracţiei prin rezonanţă”. Atragem către noi exact acelaşi tip de energie pe care îl emitem în Univers. Merită să ştim că avem puterea de a atrage prin rezonanţă influenţele benefice pe care ni  le dorim, la fel cum putem atrage şi bărbatul pe care ni-l dorim. Depinde de noi cum interacţionăm cu cei din jur, cum suntem percepute şi dorite.
Dacă tu eşti mai mereu tristă, dar vrei să atragi un bărbat vesel şi fericit, şansele sunt foarte mici. E necesar să trezeşti mai întâi în tine veselia ca ea să vină la tine apoi.

Interiorul se citeşte uşor în exterior

Mulţi bărbaţi ştiu citească uşor stările de spirit ale femeilor. Ei le pot diagnostica rapid sentimentele. Cea care crede că şi le  poate ascunde este naivă. Trupul nostru e ca o placă de gramofon. Emoţiile, acţiunile şi intenţiile noastre se înregistrează în expresia feţei şi acţionează voluntar sau involuntar asupra celorlalţi oameni şi implicit asupra realităţii.
Gândurile pesimiste, de neîncredere în sine, suspiciune, gelozie, invidie, iritare, îşi pun amprenta pe chipul celei care le emite şi pe trupul ei. Faţa este arătătorul şi tiparul minţii. Gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre profund pozitive o luminează, iar cele negative o întunecă. Când sunt emise constant, prin fenomenul de rezonanţă ele îşi lasă amprenta chiar şi asupra trupului şi a modului în care noi comunicăm non-verbal în exterior.
În acelaşi timp, dacă suntem atente, putem afla despre ceilalţi oameni aspecte pe care ei nu vor neapărat să le pună în cuvinte. Comunicarea non-verbală este o componentă activă foarte mult prezentă în vieţile noastre. Dacă ştii cum să priveşti, dacă înveţi să vezi dincolo de aparenţe, afli mult mai multe lucruri şi înţelegi mult mai multe.
Pe faţa unei femei orice cunoscător poate citi cu uşurinţă ce se petrece în interiorul ei. Astfel  bărbaţii pot descifra din înfăţişarea noastră armonia, senzualitatea, încrederea în sine, optimismul sau tristeţea şi îndoiala.
Mulţi bărbaţi sunt atraşi nu neapărat de o frumuseţe fizică extraordinară, ci de ceea ce ei intuiesc că se află dincolo de trăsăturile fizice. O femeie plină de iubire şi armonie, împăcată cu ea va fi un magnet pentru mulţi bărbaţi, şi chiar şi femeile îi vor căuta compania plăcută şi agreabilă. De asemenea, starea ta pozitivă va atrage succesul, fericirea şi abundenţa.

Nu te poţi ascunde de tine însăţi

Dacă crezi că poţi să fii într-un fel şi să încerci să-i convingi pe ceilalţi de altceva, te înşeli. Chipul tău, gesturile tale, modul în care te mişti sau reacţionezi vor trăda mereu adevărul despre tine însăţi. 
Dacă ai ajuns într-un punct în care nu ai încredere în tine sau nu te iubeşti pe tine însăţi suficient de mult, cei din jurul tău vor remarca şi vor manifesta faţă de tine exact aceleaşi atitudini. Ce e de făcut? Cultivă exact atitudinile pe care ţi le doreşti. Cum se comportă o femeie de succes, ce gesturi are ea, cum se mişcă şi cum vorbeşte.
Limbajul trupului influenţează modul în care ne percep ceilalţi, dar poate modifica şi modul cum ne vedem pe noi însene. Înţelepciunea populară afirmă că atitudinea creează aptitudinea”.

În această direcţie, psihologul social Amy Cuddy demonstrează prin studiile realizate cum atunci când abordăm „poziţiile corporale specifice puterii” - a sta într-o postură care insuflă siguranţă în sine, chiar şi când nu ne simţim siguri pe noi - putem influenţa nivelurile de testosteron şi de cortizol din creier, având un impact pozitiv  puternic asupra şanselor noastre de succes.


luni, 15 aprilie 2013

Relaxarea te face mai fericită


Relaxează-te ca să-ţi păstrezi sănătatea

În zilele noastre toată lumea are nevoie să înveţe să se relaxeze. Nici nu ne dăm seama că o dată cu stresul cotidian muşchii se tensionează şi în timp sănătatea este afectată. Relaxarea are două componente: una musculară şi alta psihică. Între starea de tensiune a corpului şi starea emoţională există o legătură directă şi reciprocă. Trupul memorează emoţiile negative şi chiar le înmagazinează. Prin relaxare tensiunile musculare sunt eliminate şi astfel ne păstrăm starea de sănătate fizică şi emoţională.

Acordă-ţi timp pentru a te relaxa

Pentru binele tău, găseşte-ţi 10-15 minute pe zi pentru relaxare. La început e posibil să ai senzaţia că nu te poţi relaxa, că nu poţi sta locului, că mintea ta este prea agitată şi te inundă în continuu cu o grămadă de gânduri. Nu te îngrijora, acesta este doar primul pas. Dacă vei continua, vei vedea că te vei obişnui cu relaxarea şi vei accelera procesul care te va face să te simţi din ce în ce mai bine.
În continuare o să-ţi prezint o tehnică de relaxare foarte simplă specifică practicii yoga pe care o poţi aplica singură oricând.

Orice formă de relaxare este preferabil să se realizeze, cel puţin la început, într-o atmosferă liniştită, la o temperatură confortabilă, într-o cameră bine aerisită, fără să te grăbeşti. Este indicat să fii îmbrăcată cât mai lejer, fără curele strânse, şnururi sau bijuterii. Întinde-te cu capul spre nordul magnetic pe un covoraş sau pe o pătură. Mâinile sunt uşor depărtate de trup, palmele sunt aşezate cu faţa în sus. Picioarele sunt uşor depărtate între ele. Conştientizează contactul trupului cu solul.

Focalizează-ţi atenţia asupra respiraţiei. Expiră de mai multe ori, lent şi profund. Elimină emoţiile negative şi începe procesul relaxării progresive. Apoi concentrează-ţi atenţia asupra piciorului stâng şi relaxează piciorul stâng din zona degetelor şi până în zona bazinului, pe grupe musculare, de jos în sus. În zona relaxată sesizezi fine vibraţii, senzaţie de încălzire, pierderea conturului corporal.
Procedezi în acelaşi fel, urcând de-a lungul piciorului drept, apoi continui relaxând mâna stângă, mâna dreaptă, muşchii feselor, muşchii pelvieni, zona abdominală, muşchii spatelui, muşchii pieptului, ai umerilor, gâtul, zona capului. În final sesizezi întregul trup destins, relaxat, moale, abandonat. 

Concentrează-te pe starea calm lăuntric

Starea de relaxare care s-a instalat îţi creează o stare de pace interioară. Sesizezi gradat apariţia unei stări de calm profund lăuntric, armonie, eliminarea tensiunilor interioare, încredere în sine, fericire. Simţi cum conştiinţa ta intră în unison cu Conştiinţa Macrocosmică Universală. Bucură-te de această stare de abandon profund în pacea lăuntrică atât timp cât îţi doreşti. Apoi poţi vizualiza ceea ce îţi doreşti să se petreacă în viaţa ta. Dacă reuşeşti să trăieşti cu toată convingerea starea de împlinire, reuşită, succes, forţă interioară, vei rezona astfel cu sferele gigantice de energii benefice, sublime, elevate pe care le vei atrage în universul tău lăuntric. Pe fondul de relaxare profundă, accesul la subconştient este deschis. Este momentul să te convingi pe tine însăţi profund că meriţi tot ce este mai bun, că meriţi să fii fericită. Vei vedea că aşa minunile vor apărea în curând în viaţa ta.

Obişnuieşte-te să te relaxezi în fiecare zi

Procedând astfel vei constata după 15 minute de relaxare progresivă completă că eşti profund odihnită, regenerată (fizic, psihic şi mental), armonioasă, destresată, fericită, mult mai puternică, curajoasă, încrezătoare în forţele proprii, mai bună, mai frumoasă.
Realizând zilnic tehnici de relaxare vei putea experimenta în scurt timp efectele sale benefice asupra stării de ansamblu, cele mai vizibile dintre ele fiind eliminarea oboselii, încordării, stresului care îl afectează atât de mult pe omul modern.