(I) Secrete din erotismul oriental

 Când mintea tace începe extazul 

Cunoşti arta iubirii. Nu ai inhibiţii. Îţi place să explorezi universul fierbinte al pasiunii. Dar marele secret al orgasmului mistic ţi-l dezvăluie tantra: dăruirea totală. 

Când este abordată ca atare, sexualitatea mistică devine o formă de yoga sau de meditaţie. Aceasta presupune că în timpul fuziunii amoroase, printr-o iubire profundă şi reală, să apară în primul rând o absorbţie totală a minţii în experienţa directă a trăirii amoroase şi, în al doilea rând, o integrare activă şi creatoare care împlineşte fiinţa pe multiple planuri (fizic, mental şi spiritual).

În viziunea obişnuită există un spectru foarte larg de atitudini discursive ce ar putea fi considerate în mod greşit drept „normale”. În erotismul tantric însă, acesta trebuie redus cel puţin până la nivelul la care el nu mai interferează distorsionat sau nu mai inhibă intimitatea emoţională şi dobândirea experienţei mistice.

Sistemul Jnana Yoga, care cuprinde şi meditaţia cognitivă din care a derivat chiar sistemul Zen, este o cale de folosire spontană, naturală a limbajului. De exemplu, dacă ascultăm pe cineva care ne vorbeşte, mintea noastră va putea înţelege mesajul ce ni se  transmite dacă noi nu vom face altceva decât să fim atenţi, pur şi simplu, la senzaţia de zgomot neplăcut sau dimpotrivă de sunet armonios pe care vocea respectivă îl generează. De fapt, vom înţelege mai clar ce ni se spune, dacă nu vom face parafrazări verbale sau speculaţii în noi înşine după fiecare propoziţie. 

Chiar şi lucrurile cele mai neînsemnate pot fi percepute prin această atitudine tăcută a minţii care se numeşte reservatus mentis. Orice acţiune făcută cu armonie  poate conduce la o experienţă mistică. În acelaşi timp, atitudinea meditativă atrage după sine rezultate şi realizări mult mai profunde.

De fapt, atunci când limităm procesele gândirii discursive, dăm posibilitatea latenţelor noastre subconştiente să se manifeste plenar şi pătrundem astfel în adâncul fiinţei noastre luând de acolo o forţă extraordinară de a trăi. Aceasta conferă o foarte mare energie trăirilor noastre, capacitatea de control asupra acestor energii, nu prin intermediul minţii raţionale, ci prin acea supraconştienţă, expresie a voinţei şi a armoniei divine reflectate în oglinda pură a conştiinţei proprii, neîntunecată şi neînvăluită de gândirea limitatoare, personală, egotică. 

Descoperă zeitatea din fiinţa iubită 
Pentru ca o experienţă amoroasă să se transforme cu adevărat într-o trăire spirituală, este necesar să anulăm gândirea raţională, limitativă. Aceasta este o condiţie necesară, dar totuşi simpla eliberare a forţelor subconştiente, a senzaţiilor şi trăirilor  noastre nu poate reprezenta cu adevărat o stare mistică, pentru că energia trebuie apoi să se sublimeze, să se rafineze, iar rolul esenţial pentru a realiza aceasta îl joacă Supraconştientul, căci el este cel care luminează cu adevărat şi înnobilează trăirile noastre.

De aceea apare necesitatea unui element foarte important – transfigurarea – un act de impunere supraconştientă a unui tipar sau arhetip divin peste fondul întunecat al lumii subconştiente. Astfel, îmbinând forţa trăirii primite de jos şi inspiraţia divină primită de sus, putem avea cu adevărat o experienţă de fuziune erotică elevată, am putea spune chiar mistică. A vedea dincolo de imaginea obişnuită a fiinţei iubite, zeul sau zeiţa şi a fuziona cu aspectele sale sublime, elevate, iată ce înseamnă transfigurare. O astfel de raportare la idealul care există în fiinţa iubită ne transpune într-o lume elevată şi ne ajută să trăim actul amoros ca pe o meditaţie.

 De fapt, dacă analizăm miturile la care face adesea aluzie psihanaliza, Jung în special, înţelegem cât de frumos sunt integrate aceste două tendinţe, cea subconştientă, ce exprimă diferite porniri profunde încărcate cu o energie extraordinar de mare şi cea supraconştientă ce se exprimă printr-o transfigurare a personajelor, care capătă toate virtuţi divine, devin regi, prinţese, zei şi zeiţe.  De aceea, experienţele acestor eroi sunt totuşi atât de profund umane prezentând astfel într-un mod voalat chei iniţiatice profunde, cum ar fi miracolul trezirii energiilor noastre fundamentale şi apoi ascensionarea lor pe nivelurile superioare ale fiinţei.

Acum bei din fântâna vieţii 
Pentru a trăi extazul spiritual în timp ce facem dragoste angrenând şi continenţa sexuală, literatura tradiţională orientală recomandă să ne stopăm, să ne suspendăm gândurile. Tantrismul afirmă că trebuie să ne deschidem faţă de sexualitate având o minte lipsită de gânduri, stare pe care tocmai de aceea unii o numesc „absenţa minţii” sau „mintea pură”. Această recomandare a fost adesea interpretată greşit, ad literam, ceea ce ne-ar putea face să credem că misticii îşi întrerup toate activităţile mentale pentru a rămâne într-o stare în care se închid faţă de lume şi se îndepărtează de viaţă.

În realitate, ceea ce se recomandă este, de fapt, oprirea unui anumit mod de a gândi, verbal, care etichetează totul, cel linear, bazat doar pe reprezentări discursive. Acesta este modul de gândire în care fiecare din experienţele, percepţiile, senzaţiile noastre este imediat exprimat prin cuvinte, dându-i-se o valenţă morală pozitivă sau negativă.

 Acest mod de gândire este asociat cu emisfera stângă a creierului şi ia într-o primă fază forma dialogului sau monologului interior. Într-adevăr, acest gen de gândire atât de specific epocii noastre, nu era încurajat de scrierile străvechi, mistice, care ne recomandă să-l minimalizăm  pentru a permite un echilibru, o armonie, între manifestările specifice  celor două emisfere cerebrale – cea stângă legată de manifestările logice raţionale, discursive, şi cea dreaptă căreia îi corespund stările de intuiţie, creativitate, simţ estetic. 

Atunci când, în fuziunea amoroasă cu continenţă blocăm gândirea discursivă, devenim mult mai conştienţi de ceea ce se petrece în realitate. Începem să simţim că „bem din fântâna vieţii”, de aceea tradiţia tantrică ne îndeamnă să trăim plenar, total şi direct orice experienţă şi să participăm astfel activ şi creator la fuziunea amoroasă. Astfel, devenim mult mai conştienţi, absorbiţi şi dăruiţi în acea trăire, fără a încerca să descriem nici măcar în gând vreo parte a acelei trăiri în cuvinte, în timpul în care ea se desfăşoară. Într-o asemenea fuziune amoroasă tantrică iubiţii sunt mult mai conştienţi de ei înşişi, fiind capabili să se concentreze şi să trăiască total starea de orgasm, deoarece ei nu mai gândesc, ci se abandonează percepţiei directe a ceea ce li se petrece, fără ca trăirile care apar să fie filtrate prin ecranul limitat al unui monolog interior.