Feminitate la superlativ

Eșecurile fac parte din drumul spre perfecțiune De multe ori gândirea perfecționistă poate eroda stima de sine, deoarece perfecționiștii tind să adopte stilul de gândire „totul sau nimic” atunci când își evaluează performanțele. Dacă o perfecționistă eșuează într-o sarcină – să zicem că ia o notă mică la un test – ea tinde să lărgească sentimentul neputinței, al eșecului astfel încât să includă nu numai testul, ci și tot ceea ce crede despre ea însăși. Perfecționistele sar repede de la ideea „azi nu mi-a ieșit ce mi-am propus” la „nu sunt bună de nimic”. De aici apare o luptă crâncenă cu stresul care e bun prieten cu tristețea, frustrarea, dezamăgirea și depresia. Eșecurile fac parte din drumul spre perfecțiune, dar nu ne definesc în totalitate. Sunt doar pași pe drumul evoluției noastre. Fiecare eșec ne învață o lecție și ne ajută să creștem. De aceea se spune că „ceea ce nu ne doboară ne face mai puternici”. Abandonează lupta cu problemele și bucură-te de viață Perfecț

Folosește perfecționismul pentru a te regăsi spiritual Toți filosofii vorbesc despre perfecțiune. Este o tendință importantă a ființei umane, datorită căreia majoritatea oamenilor își doresc să fie cei mai buni, dacă este posibil chiar perfecți. Intenția acestei căutări este foarte bună, briliantă chiar, căci ascunde de fapt căutarea profundă a omului pentru rădăcinile sale divine, perfecte. Doar reîntoarcerea la conștiința divină ultimă aduce acea împlinire completă a sufletului uman, acea perfecțiune căutată cu atâta ardoare. Marii sfinți și maeștri spirituali vorbesc despre căutarea spirituală interioară urmată de revelarea esenței divine percepută ca o recunoaștere a propriei apartenențe la Perfecțiune, Lumină, Conștiință și Extaz. Atunci când se pierde legătura acestei căutări cu sursele primordiale divine, ea se exteriorizează și astfel apare o tendință spre perfecționism. Umanizată și rămasă într-o zonă superficială, această căutare inconștientă, fără direcție și fără împl