Feminitate la superlativ

Zilele trecute o prietenă m-a rugat să scriu câteva rânduri despre curaj. Un moment potrivit să meditez la o virtute rezervată eroilor lumii. Este oare curajul doar apanajul celor care dau dovadă de acte eroice în fața cărora întreaga lume se înclină? Nicidecum. Oricine poate să își garnisească viața cu podoabe de curaj. Atunci când renunță la lașitate și frică. Este o opțiune pe care o avem la fiecare cotitură a drumului alambicat și plin de provocări al vieților noastre. Ce este curajul? Este sursa invincibilității? Sau rezultatul ei? Și una și alta. Dacă îți permiți să ai curaj devii invincibil, iar dacă vei învăța să devii tangent la invincibilitatea dumnezeiască, curajul va înflori iar și iar în inima ta. Poate mă întrebi ce este curajul. Nu vreau să caut prin dicționare definiții și teorii ca să dau un răspuns. Caut în inima mea o descriere înscrisă de viață și îngeri: Curajul este acel ceva care te ajută să nu te clintești atunci când îți înfrunți fri...

De foarte curând am condus-o către întâlnirea cu lumea de dincolo pe Mădă, o prietenă foarte apropiată și iubită a sufletului meu. Zâmbetul ei optimist, pe care l-a păstrat până în ultimele clipe, mi-a bucurat de multe ori călătoria prin lumea această întortocheată. Pe lângă durerea inerentă unei separări fizice bruște, evenimentul acesta, pe care nu îl voi lăsa niciodată pradă uitării, a devenit și prilejul unei contemplări profunde asupra vieții și morții. Încă o dată mi-am dat seama că trăim ca și când am fi nemuritori. Și aceasta nu ar fi deloc grav dacă am învăța să fim cu adevărat nemuritori, ancorându-ne complet în Realitatea dumnezeiască neschimbătoare, unică și inefabilă.   Și totuși majoritatea dintre noi suntem supuși aceluiași ciclu nemilos al timpului care transformă și purifică, care ne prinde în iluzia că suntem separați, mici, limitați, neputincioși. În fața morții ne intimidăm, ne lăsăm cuprinși de frică și uităm plenitudinea frumuseții conștiinței Supre...