(II) Secrete din erotismul oriental

Fericire, numele tău e spontaneitate! 

Orice integrare superioară (însuşi geniul creator, fie că este vorba de domeniul ştiinţific ori artistic) implică o capacitate de a condensa şi a păstra în minte aspectele multidimensionale ale unei probleme, aceasta având o valoare mult mai mare decât abilitatea de a le analiza linear, pe bucăţi, fragmentat în timp. Posibilitatea de  a percepe realitatea pe diferite niveluri, într-o perspectivă cosmică este în mod evident atributul unei fiinţe cu un nivel de conştiinţă superior, capabilă să integreze realitatea din diferite unghiuri. Astfel, un lucru sau fenomen poate fi analizat din punct de vedere vital, creator, sexual, volitiv, afectiv, intuitiv, mental şi spiritual.

La fel ca orice meditaţie, trăirea amoroasă favorizează un mod creator, intuitiv de percepţie, ce are drept consecinţă trăirea directă, nemijlocită a experienţei. Fără să descriem fiecare senzaţie în parte, şi chiar să gândim „Ah, ce bine-i acum” sau „Am o stare foarte elevată” putem simţi trăirile care se exprimă acum liber. În jocul amoros tantric, bărbatul şi femeia sunt deschişi faţă de senzaţii, cufundându-se în ele şi nu evaluându-le, experimentându-le plenar frumoasa spontaneitate şi nu enunţând doar ceea ce ei experimentează. Evident că gândirea raţională rămâne integrată şi ea în ansamblul complex al unei asemenea stări, dar mintea este capabilă acum să cuprindă fără efort, dintr-o dată, toate percepţiile care apar.

Două picături de rouă în aceeaşi transparenţă 

Experienţa mistică are loc printr-o spontană şi totală absorbţie conştientă şi concentrare asupra fiecărui moment al fuziunii erotice, eliminând orice fel de gânduri referitoare la scopuri viitoare sau ţeluri, incluzând în aceasta şi ideile cu privire la compatibilitatea sexuală şi chiar la experienţa stării de conştiinţă transcendentă. Abandonul conştient în trăirea amoroasă conduce la stoparea minţii şi astfel permite apariţia unei stări beatifice de acordare a celor doi iubiţi la energia pură a iubirii şi, implicit, la trăirea plenară a stării de Yoga (fuziune cu esenţa divină din noi).

Tradiţiile orientale menţionează faptul că trăirea plenară a unei senzaţii sau a mai multor senzaţii în acelaşi timp, în cazul de faţă senzaţiile erotice, induce liniştirea procesului gândirii.

Adesea, acest adevăr se exprimă în moduri diferite. Aşa cum spunea Henri Maspero, pentru taoişti sediul înţelepciunii şi al spiritului era mai degrabă inima, decât creierul. În mod simbolic, creierul este organul limbajului, teoriilor, în timp ce inima este, simbolic vorbind, organul trăirii şi al percepţiei indirecte.

Caracteristica primordială a tantrismului este, conform marelui orientalist Mircea Eliade, atitudinea sa antiascetică şi antispeculativă, implicarea totală a simţurilor, diminuarea analizei discursive. Tantra a fost numită „cea care aduce eliberarea de înlănţuirea lui Maya”. Maya este şi magia sau iluzia cuvintelor, limbajului, conceptelor şi teoriilor speculative. În general, există o confuzie între realitatea  şi descrierea acesteia, între un teritoriu şi harta acestuia, între mâncare şi meniu. Meniul îşi are valoarea sa, dar nu este foarte hrănitor. Iluzia lui Maya, concretizarea, convingerea că gândurile noastre abstracte îşi au întotdeauna propria lor realitate tangibilă, este ceea ce permite religiilor şi ideologiilor populare să aibă o influenţă atât de mare asupra maselor.

Atunci când facem dragoste, când ne oprim gândurile, apare ceva foarte interesant: suntem capabili să ne concentrăm perfect asupra momentului prezent şi asupra a tot ceea ce se desfăşoară, în timp ce reminiscenţele trecutului şi scopurile la care aspirăm pentru viitor nu mai interferează cu noi, fiind totuşi integrate şi unificate într-un mod mult superior. Fiind topiţi unul în celălalt, precum două picături de rouă care se unesc căpătând o unică transparenţă şi strălucire, iubiţii simt extaziaţi ceea ce se petrece cu ei în acel moment, o uniune, o comuniune reală, nu numai simbolică sau incompletă realizată doar pe câteva niveluri ale fiinţei lor, atingând astfel o stare superioară de fuziune şi comuniune cu realitatea, starea de yoga.

Yoga e terapia sexuală ideală 

Atunci când este înţeleasă şi aplicată, o anumită parte din yoga este echivalentă cu practica psihoterapiei occidentale. Vom vedea pe scurt cum multe dintre tehnicile mentale de terapie sexuală sunt, de fapt, principii yoghine aplicate în domeniul sexualităţii (coitus reservatus, liniştirea gândurilor, inducerea conştientă a unor stări sublime, folosirea sugestiilor pozitive etc.)

Tehnicile moderne de psihoterapie sexuală aplică introspecţia profundă pentru a determina cauzele originare de ordin psihic care stau la baza diverselor perturbări la nivel sexual. Demersul este similar, dar mai puțin complex, cu cel al practicanţilor yoga, care prin metodele de cunoaştere de sine ajung la cunoaşterea Adevărului ultim, Dumnezeu.

Actul sexual-amoros abordat în mod conştient poate ajuta fiinţa umană, bărbat sau femeie, să descopere şi să elimine inhibiţii, prejudecăţi, complexe psihice, etc., deschizându-i astfel accesul către sine însuși, către libertatea interioară şi adevărata fericire.