Iubirea - miracolul de fiecare zi
Iubirea
între două fiinţe umane, între un bărbat şi o femeie, reflectă, de fapt, o
taină universală: atracţia şi fuziunea nesfârşită a două principii polar opuse,
supremul masculin şi misterul feminin, YANG și YIN, plus și minus, solar și
lunar, emisiv și receptiv. Când începi să vezi lucrurile aşa, totul capătă o altă
dimensiune. Iubirea umană îşi pierde delimitările şi printr-o dilatare infinită
se dizolvă ireversibil într-o iubire supraomenească.
Din
momentul când începi să intuieşti această realitate tainică atotpătrunzătoare,
iubirea căpătă aripi şi, clipă după clipă, înveţi să vrei mai mult şi mai mult,
să vrei totul în materie de iubire. Drumul acesta este abrupt, nu este uşor. A
te smulge din limitările unei minţi posesive, plină de dorinţe şi ataşamente, a
înţelege lumea prin ochii unei femei înţelepte şi nu prin ochii unei femei
obişnuite plină de frici, temeri şi îndoieli, acesta este cu siguranţă
începutul unei vieţi glorioase.
Uneori, din diverse motive, ne supăram pe iubiţii noştri, nemulţumite fiind de anumite mici imperfecţiuni neconforme cu dorinţele şi aşteptările noastre. Şi spun aceasta pentru a puncta faptul că o supărare, o dezamăgire, o nemulţumire apare atunci şi numai atunci când îţi imaginezi ceva anume, când te aştepţi la ceva anume, iar ceea ce se petrece nu este conform cu presupunerile noastre. Poate că într-adevăr aşa ar fi cel mai bine, aşa cum ne imaginăm noi, dar totuşi nu putem niciodată şti dacă acesta este adevărul sută la sută. De ce să nu extragem ceea ce este bun şi armonios dintr-o anumită situaţie, chiar dacă ea ne-a înşelat aşteptările. Şi de ce să nu învăţăm să trăim prezentul exact aşa cum este el, cu toate surprizele lui, nemaiîncercând să brodăm anterior asupra a ce şi cum o să fie.
Uneori, din diverse motive, ne supăram pe iubiţii noştri, nemulţumite fiind de anumite mici imperfecţiuni neconforme cu dorinţele şi aşteptările noastre. Şi spun aceasta pentru a puncta faptul că o supărare, o dezamăgire, o nemulţumire apare atunci şi numai atunci când îţi imaginezi ceva anume, când te aştepţi la ceva anume, iar ceea ce se petrece nu este conform cu presupunerile noastre. Poate că într-adevăr aşa ar fi cel mai bine, aşa cum ne imaginăm noi, dar totuşi nu putem niciodată şti dacă acesta este adevărul sută la sută. De ce să nu extragem ceea ce este bun şi armonios dintr-o anumită situaţie, chiar dacă ea ne-a înşelat aşteptările. Şi de ce să nu învăţăm să trăim prezentul exact aşa cum este el, cu toate surprizele lui, nemaiîncercând să brodăm anterior asupra a ce şi cum o să fie.
Bucură-te
de magia momentului prezent
Desigur că pentru o
femeie nu este tocmai facil. Imaginaţia, de multe ori nu tocmai creatoare, o
caracterizează, şi deseori o şi motivează în viaţă. Trebuie însă să ţinem cont
de faptul că întotdeauna condiţiile exterioare obiective sunt neutre. Doar
modul în care reacţionăm la ele le determină să pară benefice sau nu. E necesar
să ne transformăm reacţiile faţă de circumstanţele exterioare. Fii în
permanenţă fericită interior. Nu încerca să modifici exteriorul pentru a-l
adapta cerinţelor voastre; urmărește mai bine să te transformi interior.
Bucură-te de magia momentului prezent, caută mereu această magie care există,
deși uneori ochii tăi sunt poate prea înlăcrimați ca să o vadă. Lev Tolstoi
spunea ”prezentul este acel moment din afara timpului care unește trecutul cu
viitorul. În acest prezent pot face apel la conștiință pentru ca momentul să
devină real. Trecutul și viitorul sunt însă iluzii.”
În loc să vrei ca
lucrurile să decurgă într-un anumit mod şi astfel să te opui cursului firesc al
lucrurilor, mai bine acceptă faptele așa cum sunt. Înveţi să trăieşti clipa
prezentă cu tot ceea ce ea îţi oferă. A te cufunda adânc şi a fuziona profund
cu momentul prezent şi acţiunea realizată, a fi extrem de concentrată şi atentă
la fiecare clipă pe care o trăieşti, înseamnă a considera viaţa ca o reală
sărbătoare.
Din cauza iubirii mi-am pierdut sobrietatea!
RăspundețiȘtergereSunt ameţit de nebunia dragostei!
În această ceaţă, am devenit un străin
faţă de mine însumi.
Sunt atât de îmbătat (de extazul iubirii)...
Am uitat drumul spre casă;
În grădină văd numai faţa Ta,
Din boboci şi copaci respir numai
parfumul Tău!
Beat de extazul dragostei
nu mai pot sesiza diferenţa,
dintre beţie şi băutură,
dintre îndrăgostit şi Iubire.
rumi